Teo Sunny

Umbra nopții… (Partea II)

Posted on: 01/27/2013

 
Inspirat din evenimente reale.=)
 
Partea I:  https://teosunny.wordpress.com/2013/01/25/umbra-noptii-partea-i/
 
 
 

Întunericul avansa. Copiii s-au prins într-o strânsă îmbrățișare, și nu doar ei. Copacii își împleti crengile și formă un fel de cerc în jurul lor. Poate că era un cerc protector, dar era anormal. Mersul realității se pierdu, căci cele petrecute nu aveau nici o explicație. Mii de ochi ascunși priveau, urmărind fiece mișcare a celor doi. Antonio înțepeni. Nu înțelegea ce se întâmplă, dar… La un moment dat băiatul simți atingerea misterului și tresări. Cei doi erau învăluiți de taină.

Efectul fricii se observă foarte curând. Unii încep să plângă, alții să tremure, unii să cânte buimatic sau să fugă. Vica și Antonio, la prima vedere, și-au păstrat calmul, doar un râs isteric puse stăpânire pe amici. Pașii și drumul urmat erau obișnuiți, dar ochii ce-i urmăreau păstrau enigma. Copacii își întindeau crengile ca niște brațe pentru ai atinge. De jur-împrejur doar întuneric. Vica urmări privirea lui Antonio și se cutremură. Ochii i se îndreptă spre o casă părăsită. Încet, o mână invizibilă dirijată de stăpânul său, trimise perdeaua din spatele ferestrei la o parte. Au rămas pironiți pentru câteva clipe și… parcă din cer, le apăru în față o pisică. Vica se relaxă și produse un sunet:”Meau” . E clar că după ceva timp, fata regretă. Au pornit la drum, dar grupul lor se mărise. Pisica… Se pare că era controlată de o forță superioară. Negrul blănii sale se contopea cu noaptea, dar totodată contrasta cu zăpada albă de pe pământ. Le urmărea fiece pas, dar se prefăcea nevăzută, în drumul său. Copiii simțeau inimile ieșind din piept. Au încercat să o controleze, să o păcălească, dar… În zadar. De fiece dată revenea în urma lor, fiind tot mai atentă. Vica încercă să o atragă cu mângâierile sale. Bună încercare! Pisica nu avea nevoie de asta. Dar care era scopul ei? De ce îi urmărea? Amicii deveneau din ce în ce mai agitați. Gluma se transformă în ceva straniu…

Mergeau. Se opreau. Priveau în urmă. Urmărirea nu încetă. Inima fetei iar se încleștă. Peste drum, umbra nopții ascundea o siluetă. Chipul ce părea slăbuț, era acoperit de o mantie neagră. O mantie până în pământ, ce ascundea capul sub o glugă plecată în jos. Un singur gând fulgeră mintea:”Îi lipsește doar coasa…”  Privi simultan în urmă și constată absența pisicii. În aer se simțea teama și vibrațiile produse de tremurul celor două corpuri tinere. Picioarele nu mai putu sta în loc. Instinctiv, ele au ales cea mai scurtă cale spre casă. Erau grăbite! Îți părea că și-au ieșit din minți. Nu le păsa de nimic. Nu existau obstacole în fața lor. Ele și-au ales ținta.

Au ajuns. Salvarea era apropape. Erau ademeniți de căldura și lumina a ceea ce se cheamă ”acasă”. Acolo totul trebuia să sfârșească. Vica și Antonio s-au îmbrățișat pentru a-și lua rămas bun și… În doar o clipă strada a rămas pustiită… iar în locul amicilor noștri acea pisică de-un negru străveziu privea în lungul uliței pustii…

Poarte misterului

Poarte misterului

 

The end!

 

Pictură: Teosunny (2009)

Text: Teosunny

 

 

 

 

 

Anunțuri

1 Response to "Umbra nopții… (Partea II)"

[…] Umbra nopții… (Partea II) Nonconformistul fluturaş- Alex Lebedev. […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Campanii susținute:

Cele mai bune articole și pagini

%d blogeri au apreciat asta: