Spre Cluj-Napoca

Posted by: teosunny on: 05/05/2014

• In: Jurnal de Călătorie
• 4 Comments

Un mic rucsac în spate, care dorește să vadă lumea, bilete tur-retur, dar încă nu vă spun unde, pașaport, bani și mult entuziasm. Anume așa a început călătoria mea.))

 

Primul transport a fost un maxi-taxi, cu ruta Târgoviște-București. Ajunsă la destinație și, anume la Gara de Nord, am cerut un bilet spre Cluj. Mare mi-a fost șocul când caserița mi-a spus: Nu mai avem tren spre Cluj, este schimbat orarul… acesta a fost la ora 18. Iar ceasul meu arăta ora 20:25 și nu mai eram sigură că aveam posibilitate de a mă întoarce acasă.Am început să-i explic că orarul afișat pe internet arăta contrariul și că ar trebui să existe un tren care duce spre Cluj-Napoca, la ora 21:10. Atunci a venit și soluția, adică biletul. Situația era simplă, trenul nu era direct. Avea o oprire în Dej… Dej – hm, ce bine ar fi fost dacă aș mai fi auzit așa denumire de localitate.))

Am așteptat pe peron, am verificat de zece ori dacă am urcat în trenul potrivit, dar nu dacă și în vagonul potrivit. Umblând dintr-o parte în alta, într-un final, în loc de vagonul șapte, am aterizat în vagonul șase. Dar ăsta mi-a fost un mare noroc. Astfel, m-am bucurat de prezența unui pasager foarte drăguț și binevoitor, păcat că acesta se îndrepta spre Ploiești și am mers în compania lui doar 45 de minute din cele aproximativ 11 ore de drum. Pentru că aș fi ajuns nu știu în ce capăt al României dacă aș fi rămas în vagonul șase, la oprirea din Ploiești, m-am mutat în vagonul potrivit. Aici, după zece minute, am avut impresia că a trecut o veșnicie… M-aș fi cățărat pe pereți de plictiseală, dacă ar fi fost posibil.

După câteva stații, am avut o surpriză, nu prea plăcută la prima vedere. Să-mi țină companie s-a găsit un domn de la care mirosea oribil. Aș fi vrut să scap de el cât de repede posibil, dar, ce ghinion, se îndrepta spre Cluj… Era cam rătăcit și bulversat și nu înțelegea când și cum ar trebui să schimbe trenul, așa că a rămas alături de mine, având promisiunea că îl voi ajuta. Omul era din Oradea și avea accent la vorbire, zicea: ce zâci, când ajiunji, undi, di și? În fine, era puțin moldovenesc accentul său, păcat că era cam fâlfâit și nu înțelegeam practic nimic din ce vorbea. Până dimineața ne-am împrietenit. A avut grijă când am dormit, a încercat să-mi facă rost de apă când îmi era sete, l-am ajutat la rândul meu cu telefonul și cu schimbul trenului. Am fost receptivi și drăguți. La final, chiar m-a invitat să vizitez Oradea, nu știu, poate odată, o să ajung și acolo.

 

Uitat pe geam, dormit pe patru scaune, mâncat, râs, plictiseală, oameni drăguți sau mai puțin drăguți, o noapte în tren e ca o mini-viață și aici, ai multe de învățat.

Într-o călătorie nu sunt atât de importante locurile pe care le vizitezi, ci oamenii pe care îi ai alături și receptivitatea acestora. Eu am avut o noapte perfectă în tren! Dar voi, tot în paturile moi și călduroase stați, și așteptați ca visele să vi se îndeplinească singure?

 

Urmați-vă visul. Cu călduroase îmbrățișări, aceeați Teo Sunny. :*

Din tren

Etichete: bucuresti, calatorie, cluj, locuri, maxi, napoca, oameni, ploiesti, ruta, targoviste, tren