Teo Sunny

Archive for the ‘Gânduri’ Category

Eu trăiesc sau visez…?

Totul pare așa ireal… Soarele s-a înnecat în mare, iar ultimile-i raze supraviețuitoare colorează cerul în roz… Marea respiră liniștit, miscându-și nările din valuri, iar munții din depărtare stau, ca de-obicei, neclintiți și-nfumurați…

Eu trăiesc sau visez? Sau poate sunt doar o fantomă ce nu și-a trăit visul pe pământ și acu a fost expulzată din cer și trimisă sa-și îndeplinească marea dorință – să trăiască pe malul mării?… Poate că la un moment dat, când dorința va fi pe deplin împlinită, fantoma, adică eu, mă voi contopi cu picăturile mării și mă voi evapora odată cu renașterea soarelui – înapoi la cer?

Privesc iar și iar eternitatea mării, apoi îmi îndrept ochii spre cerul care curge și… Ce sentiment ciudat mă-ncearcă, de parcă eu aș curge din cer… de parcă aș cădea în gol… Retrăiesc momentul expulzării , simt cum caaaad! Aș vrea să zic că zbor, dar nu zbor, pentru că direcția mea e în jos, stația mea finală e o prăpastie, e Pământ!

13262079_1087186564676536_1709387088_o Citește restul acestei intrări »

Anunțuri

Apus

Noi, oamenii, suntem ca apa…

S-ar părea că suntem liberi, mergem pe unde ne dorim, schimbăm mări și țări, dar într-un final în același loc ajungem, căci circuitul nostru este închis… La fel ca al unei picături, care acu e într-un nor deasupra Vienei Citește restul acestei intrări »

lumea-in-rozOamenii sunt creați astfel încât, adesea au așteptări… Așteptări de la alții sau de la propria persoană. Cert este că, adesea ei sunt dezamăgiți.

Chiar dacă de cele mai multe ori așteptările noastre sunt inconștiente, vine un moment în care ele ies la suprafață. De obicei, acest lucru se întâmplă când frumoasa poveste în care ne-am imaginat că trăim se ruinează. Atunci suntem nemulțumiți de tot ce ne înconjoară, de ce facem și cum facem, precum și de ce și cum fac cei din jur.

*** Citește restul acestei intrări »

DSC_0133

Plai natal – gură de rai.

Moldovă… cu dealuri și câmpii, cu oameni binevoitori, dar din ce în ce mai puțini…

Un cer senin, un soare mândru, o adiere dulce, un pământ ce îți poate lecui orice boală, atât trupească cât și sufletească.

Omului îi este specific să facă rădăcini, precum unui copac sau să prindă aripi, asemeni unei păsări. La prima vedere am zice că noi, moldovenii ne-am transformat în păsări și am prins aripi, și lung ne-a fost zborul până în țările calde. La sute și mii de kilometri, peste mări și oceane, peste dealuri și văi ne-am făcut cuibușorul, dar am uitat să ne întoarcem și-acasă. Amintiți-vă de rândunele – ele pleacă, dar în fiece primăvară se întorc în cuibușorul Moldovei, unde dau viață viitorului – puișorilor săi. Citește restul acestei intrări »

Vara și-a luat rămas bun de la noi și cu pași grăbiți toamna a pășit pe meleagurile natale. Iar când toamna e mai frumoasă și e încă cald, dar totuși puțin friguț, și poți rătăci continuu în foșnetul frunzelor căzute se apropie acea stranie perioadă din an, stranie emoțional, pentru mine.

La fel cum afară e și cald, și frig, în suflet e și bucurie, și tristețe, iar zâmbetul vine însoțit de umezeala ochilor înlăcrimați. Poate e din cauza unei legături prea strânse cu natura? Poate ea e de vină, ea e cea care ne molipsește, ne virusează de melancolie? Citește restul acestei intrări »

Uneori…

Posted on: 08/21/2014

libertate

Uneori, ţi-e atât de dor, încât nu mai poţi simţi realitatea, iar gândul îţi zboară undeva departe şi rătăceşte continuu. Citește restul acestei intrări »

Astazi, 13 mai 2014, o să-mi permit să fac o postare puțin mai deosebită decât de obicei.

 

La mijloc de mai, cu ani în urmă, a apărut pe această planetă o ființă foarte deosebită, cea care mi-a dat viață, cea pe care ar trebui să o mulțumesc zi de zi, dar nu prea o fac… cea pe care o numesc MAMA. Azi, de la mii de kilometri de casă, cum s-ar zice: peste mări și țări, vreau să îi urez un simplu: la mulți ani! 


Campanii susținute:

Cele mai bune articole și pagini