Teo Sunny

Archive for the ‘Proză’ Category

Eu trăiesc sau visez…?

Totul pare așa ireal… Soarele s-a înnecat în mare, iar ultimile-i raze supraviețuitoare colorează cerul în roz… Marea respiră liniștit, miscându-și nările din valuri, iar munții din depărtare stau, ca de-obicei, neclintiți și-nfumurați…

Eu trăiesc sau visez? Sau poate sunt doar o fantomă ce nu și-a trăit visul pe pământ și acu a fost expulzată din cer și trimisă sa-și îndeplinească marea dorință – să trăiască pe malul mării?… Poate că la un moment dat, când dorința va fi pe deplin împlinită, fantoma, adică eu, mă voi contopi cu picăturile mării și mă voi evapora odată cu renașterea soarelui – înapoi la cer?

Privesc iar și iar eternitatea mării, apoi îmi îndrept ochii spre cerul care curge și… Ce sentiment ciudat mă-ncearcă, de parcă eu aș curge din cer… de parcă aș cădea în gol… Retrăiesc momentul expulzării , simt cum caaaad! Aș vrea să zic că zbor, dar nu zbor, pentru că direcția mea e în jos, stația mea finală e o prăpastie, e Pământ!

13262079_1087186564676536_1709387088_o Citește restul acestei intrări »

DSC_0133

Plai natal – gură de rai.

Moldovă… cu dealuri și câmpii, cu oameni binevoitori, dar din ce în ce mai puțini…

Un cer senin, un soare mândru, o adiere dulce, un pământ ce îți poate lecui orice boală, atât trupească cât și sufletească.

Omului îi este specific să facă rădăcini, precum unui copac sau să prindă aripi, asemeni unei păsări. La prima vedere am zice că noi, moldovenii ne-am transformat în păsări și am prins aripi, și lung ne-a fost zborul până în țările calde. La sute și mii de kilometri, peste mări și oceane, peste dealuri și văi ne-am făcut cuibușorul, dar am uitat să ne întoarcem și-acasă. Amintiți-vă de rândunele – ele pleacă, dar în fiece primăvară se întorc în cuibușorul Moldovei, unde dau viață viitorului – puișorilor săi. Citește restul acestei intrări »

Trăim într-o lume aglomerată, plină de oameni și experiențe. În fiecare zi înmagazinăm o grămadă de informații, emoții, ne facem pisicaconcluzii și mergem mai departe. Partea rea este că, avem prostul obicei de a reține doar experiențele negative. Mulți dintre oamenii care îi întâlnim ne dezamăgesc… Astfel, ia naștere neîncrederea… Neîncrederea în oameni. Și fiecare din noi consideră că are dreptate, că are un motiv pentru a nu avea încredere. Ne plângem, ne supărăm și spunem că nu mai putem avea încredere în oameni, dar nu facem nimic pentru a schimba situația… Rămânem distanți, nepăsători și din ce în ce mai frustrați, uitând că schimbarea pornește de la noi! Citește restul acestei intrări »

multime

Indiferența… Ce poate fi mai destructiv și mai josnic decât ea? Nuștiu dacă e mai bine să urăști sau să fii indiferent… George Bernard
Shaw spunea: ”Cel mai mare păcat față de oameni, nu este ura..ci indiferența față de ei. Indiferența este esența inumanității.” Probabil că în multe cazuri, nu ura este cea care omoară, ci indiferența…

Citește restul acestei intrări »

Să-ți faci un autoportret, în primă secundă, pare o temă simplă, dar dacă e să privești în profunzime, te îneci într-o mare de caracteristici și neclarități.

Citește restul acestei intrări »

 

Nu există zile mai deosebite și mai puțin deosebite. Există doar zile, zile unice, fiecare cu o istorie aparte. Citește restul acestei intrări »

 
Inspirat din evenimente reale.=)
 
Partea I:  https://teosunny.wordpress.com/2013/01/25/umbra-noptii-partea-i/
 
 
 

Întunericul avansa. Copiii s-au prins într-o strânsă îmbrățișare, și nu doar ei. Copacii își împleti crengile și formă un fel de cerc în jurul lor. Poate că era un cerc protector, dar Citește restul acestei intrări »


Campanii susținute:

Cele mai bune articole și pagini